Astazi eram in metrou ,indreptandu-ma spre munca. Stateam linistit pe scaun ascultand muzica aproape adormit, cascand plictisit/obosit. Cand se pregatea metroul sa intre intr-una din statii, ma trezesc dintr-o frâna brusca si un tipat de femeie. Ma uit in stanga, oameni pe peron tinandu-se de gura sau cu mainile in cap cu o privire pe care se citea ingrozeala. Pe peronul din dreapta, la fel. Eram in primul vagon, asa ca l-am vazut foarte bine pe vatman cand a iesit tremurand spunand cu o voce aproape de neinteles ca ne roaga sa coboram in liniste.

Ce s-a intamplat de fapt. Este vorba de un “curent” foarte raspandit in Bruxelles, oameni care suparati pe viata se hotarasc sa se sinucida, nu oricum, ci aruncandu-se in fata metroului. De tot cacatul ( a se scuza expresia “de tot”).  Pai bãi nene/tanti, ai hotarat sa te sinucizi, asta e, problema ta, dar aruncandu-te in fata metroului, mai distrugi viata unor oameni martori la actul tau. Vatmanul nu mai era om, nu stia ce sa mai faca, tremura tot si mai avea putin si plangea. Nu avea mai mult de 25 de ani. Sigur il va bantui imaginea multe zile si nopti de acum inainte, cate luni nu va dormi acel om?

Sincer, am ramas si eu putin socat de aceasta faza, desi nu am vazut nimic.

Nu e mai bine sa faca si in Bruxelles ca in Londra, cu acele paravane pe peron? Oameni tampiti sunt destui si ar trebui impiedicati sa faca gesturi de genul… Asta e, fiecare cu problemele lui…

Mi-am gasit o activitate noua, sa ma gandesc.

Stateam azi si ma gandeam la viata pe plan general, mai exact la planurile ce ni le facem intotdeauna (ex : sa mergem la piata, sa mergem in vacanta, sa ne casatorim si sa avem 5-10 copii, etc etc). Dar ce se intampla cand nu avem astfel de planuri, probabil stiti starea aia de doi lei cand te gandesti : “si pana la urma, ce rezolv facand asta?” sau cand nu vezi rostul actiunilor tale.

Poate sa fie si un lucru bun, aceasta stare ieftina in care nimic nu te poate atinge.

Si mai e misto ca de cand am inceput munca, nu mai am timp de nimic, si e o placere deosebita sa ai tot timpul ocupat si nu ai timp de tine.

Oare totul incepe sa devina roz, sau gri? That is the question

M-am gandit eu (moment rar) ca ar fi mai bine sa pun o parola la pagina cu si despre poezii.

Daca cineva vrea parola, poate trimite un mail la adresa voadek at yahoo punct fr  , si promit ca raspund in timp util.

Thanks

O perioada de timp comentariile au fost inchise.Acum le-am redeschis si pe blog si pe pagina de poezii. In concluzie : Comentare placuta.

Dupa lupte seculare care au durat… 20 de minute, am reusit sa schimb si tema si headerul si.. cam atat.Rezultatele mari necesita eforturi mari, in cazul meu ar insemna ca rezultatul sa fie naspa. Probably it is. Ca de obicei thanks icswings for help.

P.S. daca voi credeti ca in poza din header sunt eu, sa stiti ca nu e asa

Hope you like the new design.

Kidu e tare curios sa afle cat de emo sunt.Eu nu eram curios dar am zis totusi sa ii satisfac curiozitatile. Am aflat ca in mine zace un emo mai mic sau oricum s-ar interpreta testul acesta..

Eu sunt curios sa aflu cat de emo e icswings.

Test here.

De doua zile incoace, gura nu-i mai tace.Vremea mai exact e problema in sine.Defapt nici nu stiu daca s-ar putea numi problema, brussels weather is hot, that’s wrong, ar trebui sa ploua, sa ninga, sa fulgere, in niciun caz sa fie cald, senin.Lumea in Bruxelles e imbracata in tricou, si asta pentru cateva zile consecutive, si nu doar pentru cateva ore. Me says : Thumbs up for the good weather, thumbs down for not beeing here too long.

De ceva zile incercam sa imi aduc aminte numele unor desene animate ce mi-au bantuit inceputul copilariei.Erau acele desene animate difuzate de italia 1, apoi preluate si de prima, desene japoneze cu o echipa de fotbal ce castiga tot ce intalneste & stuff. Captain Tsubasa se numesc (thanks kidu for helping me remind). Nu imi mai aduc aminte de numele folosit in romania, tin minte ceva de genul Oliver si scoala de campioni (accept alte sugestii). In fine, aceste desene ma tineau in fata televizorului pe mine si pe multi prieteni si de abia asteptam sa ies afara sa discutam despre ce se intampla in episoade. Astazi ma uitam cu nostalgie la secvente din desene pe youtube, dar parca si-au pierdut farmecul de altadata.

secventa :

Asa au spus americanii cand au pus mana pe Saddam.

Eu nu am pus mana pe Saddam, nici pe Osama, in schimb am reusit sa fac rost de biletele spre Londra. Intrasem lejer in panica pentru ca se cam ocupasera locurile, dar am reusit (with Brutus’s help) sa gasim o zi tocmai buna de vizitat Londra.

London here we come. Be afraid, be very afraid!

Found @ Anda