Astazi eram in metrou ,indreptandu-ma spre munca. Stateam linistit pe scaun ascultand muzica aproape adormit, cascand plictisit/obosit. Cand se pregatea metroul sa intre intr-una din statii, ma trezesc dintr-o frâna brusca si un tipat de femeie. Ma uit in stanga, oameni pe peron tinandu-se de gura sau cu mainile in cap cu o privire pe care se citea ingrozeala. Pe peronul din dreapta, la fel. Eram in primul vagon, asa ca l-am vazut foarte bine pe vatman cand a iesit tremurand spunand cu o voce aproape de neinteles ca ne roaga sa coboram in liniste.

Ce s-a intamplat de fapt. Este vorba de un “curent” foarte raspandit in Bruxelles, oameni care suparati pe viata se hotarasc sa se sinucida, nu oricum, ci aruncandu-se in fata metroului. De tot cacatul ( a se scuza expresia “de tot”).  Pai bãi nene/tanti, ai hotarat sa te sinucizi, asta e, problema ta, dar aruncandu-te in fata metroului, mai distrugi viata unor oameni martori la actul tau. Vatmanul nu mai era om, nu stia ce sa mai faca, tremura tot si mai avea putin si plangea. Nu avea mai mult de 25 de ani. Sigur il va bantui imaginea multe zile si nopti de acum inainte, cate luni nu va dormi acel om?

Sincer, am ramas si eu putin socat de aceasta faza, desi nu am vazut nimic.

Nu e mai bine sa faca si in Bruxelles ca in Londra, cu acele paravane pe peron? Oameni tampiti sunt destui si ar trebui impiedicati sa faca gesturi de genul… Asta e, fiecare cu problemele lui…

Stateam azi si ma gandeam la viata pe plan general, mai exact la planurile ce ni le facem intotdeauna (ex : sa mergem la piata, sa mergem in vacanta, sa ne casatorim si sa avem 5-10 copii, etc etc). Dar ce se intampla cand nu avem astfel de planuri, probabil stiti starea aia de doi lei cand te gandesti : “si pana la urma, ce rezolv facand asta?” sau cand nu vezi rostul actiunilor tale.

Poate sa fie si un lucru bun, aceasta stare ieftina in care nimic nu te poate atinge.

Si mai e misto ca de cand am inceput munca, nu mai am timp de nimic, si e o placere deosebita sa ai tot timpul ocupat si nu ai timp de tine.

Oare totul incepe sa devina roz, sau gri? That is the question

Hai ca e tare faza, nu am mai scris de mult pe blog, acum sunt la munca, nu pot sa dorm si plictiseala ma impinge la gesturi disperate ca acesta.

E misto sa muncesti, e mai naspa sa muncesti si sa nu ai nimic de facut.Mai ales noaptea!

Mi-e somn, am voie sa dorm, nu pot sa adorm!! Why??

Probabil pentru ca e prima zi de munca, sunt emotionat or crap like that.Ideea este ca am citit fiecare foicica gasita pe acest birou, fiecare carte de vizita, m-am uitat pe youtube la movie trailers si am facut o lista cu 20 de filme ce trebuie sa le downloadez, am citit bloguri, m-am rugat de lume pe yahoo sa nu se culce, si acum chiar nu gasesc ce sa mai fac.

Celebra de acum pozitie, mainile pe birou si capul pe maini, a fost deja testata si nu da roade.

Mai am 3 ore pana cand o sa imi incep activitatea, ce fac pana atunci?

Probabil o sa scriu in seara asta mai multe posturi decat am scris ever.

Sau poate nu…

Daca cineva vrea parola, poate trimite un mail la adresa voadek at yahoo punct fr  , si promit ca raspund in timp util.

Thanks

In schimb simt nevoia sa va fac sa descoperiti trupa “Voievod”.

Hope you’ll like it.

P.S. daca voi credeti ca in poza din header sunt eu, sa stiti ca nu e asa

Hope you like the new design.

Eu sunt curios sa aflu cat de emo e icswings.

Test here.

M-am gandit sa pun toate poeziile scrise de mine pe o pagina separata, sa aiba un impact mai serios decat au pe pagina principala.Nu pun disclaimer, copyright sau alte rahaturi, nu vreau decat ca cel care copie un rand - doua, o poezie - doua, sa nu isi asume creditul.Ar fi dragut.

Concluzia : poeziile sunt la poezii si aberatiile acasa la ele